Cuvintele cel mai des folosite de pedelisti in aceste zile de agonie proprie sunt: Mesia, miracol, renastere din propria cenusa. Ele vorbesc de la sine despre starea in care a ajuns partidul.
O stiu cu totii, o simte toata lumea: doar un miracol ar mai putea salva PDL de la disparitia tot mai vizibila. Spectrul mortii politice a democrat liberalilor a dat nastere acestei ultime zvacniri care a fost Colegiul Director unde intreaga conducere si-a dat demisia in corpore.
Si acum? Blaga le-a spus, intelept, ca nu mai exista Mesia. Oamenii tind in situatii extreme sa se agate de un vis, de o naluca. Iar iluzia lui MRU plutind mesianic peste partid, imi imaginez ca a infierbantat multe minti. Nu e cazul, Blaga are dreptate si stie ce spune: nu exista niciun salvator. Daca nu avem raspuns pentru cine, poate exista o speranta legata de cum anume ar mai putea renaste PDL. Aici vad deja o luminita. Nu e mare si abia palpaie. Dar nu e chiar bezna totala, care, altfel, se pare ca a pus stapanire pe ratiunea fostilor mahari si dame democrat liberale.
Este conjuctura care altfel i-a si adus in aceasta situatie. In mod normal, daca nu ar fi pierdut puterea acum, socul pe care il resimt astazi l-ar fi trait dupa parlamentare. Daca tot ei ar fi organizat alegerile locale, probabil ca scorul nu ar fi fost atat de catastrofal. Din doua motive: 1. pentru ca masina lor "ar fi functionat mai bine decat a celorlalti", iar asta ar fi insemnat cel putin cateva judete in plus, trei - patru orase resedinta si un scor politic general mai bun. 2. opinia publica nu ar fi fost influentata de numeroasele "dezvaluiri" ale Guvernului Ponta facute inainte de alegeri.
S-a intamplat insa, au pierdut guvernarea, iar nota de plata a venit brusc, mai repede si neasteptat (pentru ei) de incarcata. Aici e si vestea buna. Si nu neaparat in sensul ca electoratul
