Formatiunea adoptata, la inceput grijuliu de Traian Basescu, alaptata cu mari functii, ale caror puteri au crescut exponential, prin nutrire cu drojdie artificiala, a devenit o turta acra. Dezgustatoare, hidoasa, urata visceral de catre aproape toti romanii. Flautistii de la portile amurgului pedelist s-au inecat in propria sputa.
Instrumentele lor de suflat opiu de sinteza doctrinara au fost frante cu manie. Acum asistam la un cor de invective cu uz intern. Un recviem generalizat in care abunda maraieli de haita in descompunere. Dintr-o candva victorie cu mai multe mame s-a ajuns la o infrangere orfana.
Egoul vinovatiei este respins de fiecare si redirectionat catre cat mai multi camarazi. In PDL, stropsitul si saliva pulverizata au luat locul armoniei motivate de ghiftuire in grup organizat.
Fostul corp pamantesc de sorginte centru-dreapta ajunsese in Romania la o masa foarte mare, fapt ce ii permisese sa curbeze in jurul sau continuumul spatiu-timp politic din ultimii ani. Astfel incat, atragea gravitational tot soiul de particule.
Desigur, avide fie macar si de un taburet la festinul indestulator al puterii.
PDL devenise o gaura neagra, care inglobase extrem de multa materie, formata si prin colapsul unor stele de pe epoleti (vezi cazul Oprea-UNPR) ori mai slabe de inger (minoritati, persoane defectate din alte partide).
UDMR ramane un bolovan ratacitor ce graviteaza de cand se stie in jurul statiilor ofertant-ademenitoare. O formatiune fripturista prin execelenta. Ca si conservatorii voiculescieni. Astfel, obiectul terrapolitic numit PDL devenise suficient de important prin absorbtie, incat nici macar lumina ratiunii, a legii nu a mai gasit putinta scaparii. Motiv pentru care tot ce se intampla in interiorul acestei gauri negre trecuse in spectrul invizibil.
Fara urma de indoiala, artiz
