La mijlocul anilor '90 tot salariatul era sindicalist. Mai pentru o vacanţă ieftină vara, la mare, mai pentru o pungă de dulciuri iarna, de sărbători, ori pur şi simplu pentru a-şi şti spatele acoperit, aproape fiecare bihorean plătea cotizaţie unui sindicat. Acum i-a trecut.
"Au rămas membri de sindicat doar nostalgicii. În tot Bihorul, dacă au mai rămas sindicalişti 30% din câţi au fost odată, e mult!", susţine Ioan Marfici, fost lider sindical. Iar colegii rămaşi pe baricade îi confirmă spusele...
De moarte bună...
Patronatele şi guvernanţii sunt la un pas de a câştiga lupta cu sindicatele, la masa verde, prin dispariţia acestora. Lideri sindicali consultaţi de BIHOREANUL apreciază că din cei peste o 100.000 de sindicalişti, cât numărau organizaţiile din judeţ în urmă cu 10 ani, astăzi au rămas sub o treime. Multe au pierit de moarte bună. "E destul să treci pe Şoseaua Borşului şi îţi dai seama ce s-a întâmplat. Fabricile au fost închise, iar sindicaliştii au ajuns şomeri", spune Ioan Marfici (foto), fost lider sindical.
Ceferist la bază, bărbatul spune că sindicatele s-au spart în bucăţi, la fel ca societăţile în cadrul cărora funcţionau. "Mecanicii de locomotivă au fost împrăştiaţi pe la CFR Marfă şi CFR Călători, iar sindicatul s-a rupt. Depoul, unde odată erau 800 de oameni, s-a restructurat, încât astăzi nici nu mai există sindicat. Şi tot aşa...", povesteşte sindicalistul. Sindromul s-a manifestat în toate domeniile şi a spart sindicatele minerilor, energeticienilor şi transportatorilor odată cu fărâmiţarea întreprinderilor de stat.
Peştele de la cap...
Ca orice armată, sindicatele au pierdut pe mâna liderilor. Corupţia, nesimţirea şi lăcomia unora dintre şefi au subminat organizaţiile din interior. Cel mai bun exemplu este scandalul izbucnit luna trecută la Suplacu de Barcău, unde sondorii reuniţi în Sindicatul Petrom Extr
