Când ai la dispoziție 201 concerte în doar 3 zile, e clar că iți va fi imposibil să îi vezi pe toți cei care-ți fac cu ochiul din afiș. Dar dacă acestea sunt împărțite între 8 scene diferite, e clar că nu devine doar a question of time, cum ar spune Depeche Mode, ci ține de abilitate în alegerea celor mai bune trasee între scene pentru a putea ajunge la cât mai multe dintre numele pe care le-ai bifat deja mental. De aceea, itinerariile pe care le prezint mai jos nu au pretenția de a fi vreun best of, ci sunt doar variantele cele mai bune pe care le-am confruntat cu realitatea din teren și le-am ajustat luându-mă și după recomandările pe care le-am primit.
Prima zi
După ce am făcut cunoștință cu generoasa zonă rezervată presei și profesioniștilor din industria muzicii, m-am îndreptat spre scena MINI pentru concertul americanilor de la Death Cab for Cutie. Ben Gibbard & Co au început cu I Will Possess Your Heart și au continuat setlistul de 12 piese alegându-și doar două de pe ultimul album, Codes and Keys. Ben Gibbard, vocalul DCFC, are o energie molipsitoare, trecând inclusiv la clapă sau la baterie, și asta a mișcat publicul, în ciuda ritmurilor oarecum monotone ale formației. Momentul de singalong a fost la A Movie Script Ending.
Am rămas la aceeași scenă pentru că urmau Beirut și The XX. Îmi place mai mult genul indie pop cu influențe electro al englezilor Romy Madley Croft și Oliver Sim de la The XX (care tocmai au anunțat că scot album nou în septembrie, Coexist), dar live au sunat mai bine trompetele (la propriu!) din proiectul indie folk al lui Zach Condon, Beirut. De altfel am și plecat după Infinity, cântată cu un tempo și mai redus decât pe album pentru a incorpora niște efecte scenice care nu au impresionat prea tare. Pe drumul spre scena San Miguel, am trecut pe lângă nebunia declanșată de punk-erii suedezi de la Refused și chiar
