Cu litere de-o şchioapă un ziar titrează: ”Preţul mediu pentru medicamente s-a dublat în ultimii şase ani” şi totodată constată că preţul mediu al unui produs de import este de aproape cinci ori mai mare decât al unui produs din ţară. Adevăruri întru-totul similare se regăsesc în alte preţuri după momentul privatizării unor industrii sau utilităţi.. M-a surprins destul de tare citind în Blestemele Deuteronomului din Vechiul Testament următoarele: "Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine iar tu, tu vei coborî tot mai jos; el îţi va da cu împrumut iar tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea şi tu vei fi coada.” Prin urmare, nu era obligatoriu să se întâmple aşa dacă privatizările ar fi fost o binecuvântare. În realitate, principala direcţie de înfiinţare a unei economii de piaţă în România, ca şi în alte ţări ale tranziţiei post-comuniste, n-a putut fi transformarea unor activităţi economice aflate într-o stare de înapoiere şi degradare în activităţi eficiente pe principiile pieţei. În Faptele Apostolilor găsim cuvintele pilduitoare ale unui meşteşugar care spune: "Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atârnă de industria noastră”.

Pentru marea finanţă şi investitorii europeni drumul României către UE însemna în primul rând accesul la pieţele româneşti interne dar şi la acelea pe care România le avea prin exporturile sale. Marketingul (adică propaganda) prin care s-a "vândut” această operaţiune de acaparare de pieţe se rezumă corect în titlul articolului ca o parafrază la cuvintele Apostolului Pavel.

Recent, comisarul european Joaquim Almunia, el însuşi spaniol, spunea despre cele 100 miliarde Euro acordate de UE pentru salvarea băncilor spaniole că: "Banii nu sunt niciodată gratis; ei vin însoţiţi de anumite condiţii dar nu se poate admite că se îndreaptă către o ţară bananieră”. Iar Paul Krugman arăta că: "Eli