Medicina modernă n-ar trebui să meargă în urma celei alternative, dar nici înaintea ei, ci amândouă alături. Aşa cum copilul îşi însoţeşte mama.

Sănătatea este lucrul cel mai important din viaţa unui om. Mai ales pentru aceia care au pierdut-o. Medicina este cealaltă faţă a medaliei. Iar amândouă formează un întreg. Cei ce veghează la asigurarea integrităţii acestui întreg trebuie să fie conştienţi de importanţa datoriei lor. Să facă orice este posibil pentru asta. Orgoliile n-au ce căuta aici. Dar, din păcate, în societatea civilizată se consideră că a vindeca, aplicând medicina alternativă, constituie un delict. Această metodă de tratare tradiţională nu este condamnată în ţările în care nivelul de trai al populaţiei este foarte scăzut şi o cauză majoră o constituie industria farmaceutică, în această zonă neavând posibilitatea de a face profituri mari. Este vorba despre ţări din Africa şi Asia, în principal.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii, acolo unde medicina alopată este insuficient dezvoltată structural, recomandă o colaborare între medici şi vindecători. Este o dovadă că medicina tradiţională este valoroasă, dar numai acolo unde nu deranjează interesele celei moderne.

China, o ţară cu diferenţe mari între nivelul de trai din metropole şi cel din locurile izolate, a adoptat o cale de mijloc, medicina tradiţională şi cea occidentală convieţuiesc legal. Mai sunt excepţii şi printre ţările dezvoltate din Europa. Germania este una dintre acestea, în care se recunoaşte legal activitatea vindecătorilor şi recomandă, chiar, ca aceştia să lucreze împreună cu medicii. Aici, activitatea terapeuţilor naturişti este perfect reglementată. Ei au o organizaţie profesională puternică, din care sunt excluşi cei care se bazează numai pe practici magico-rituale.

Faptul de a admite folosirea terapiilor alternative legal nu a constituit o piedică pentru medi