În spaţiul virtual a fost declanşat un adevărat tărăboi. Iniţiat de oameni de rea credinţă. Şi întreţinut de foarte multe persoane animate de bună credinţă. Şi care sunt convinse că se pune la cale politizarea ICR. De către USL. Şi ca o puzderie de oameni de cultură şi artişti de calitate nu vor mai beneficia, de acum încolo, de fonduri de natură să susţină opera lor. Şi să îi prezinte lumii largi. Care este adevărul? Cine politizează şi ce?
Ce este, în definitiv, Institutul Cultural Român? Este un instrument preconizat încă de pe vremea Brătienilor, prin care statul, utilizând bani publici, vine în ajutorul unor artişti. Şi a unor oameni de cultură. Îi ajută financiar să-şi continue opera. Şi îi face cunoscuţi în ţară dar mai ales în lume. ICR s-a aflat, de la înfiinţare, sub tutela şi patronajul a trei instituţii prezidenţiale. Iliescu, Constantinescu şi Băsescu. Până la instaurarea regimului Băsescu, nu-mi amintesc să fi existat vreun scandal notabil legat de activitatea acestei instituţii.
De ce s-au schimbat lucrurile în ultimii ani? Din simplul motiv că ultimul preşedinte a ales să fie jucător. Luptându-se împotriva adversarilor politici ai PDL şi împotriva tuturor instituţiilor fundamentale şi nefundamentale ale statului, Traian Băsescu a aruncat în lupta orice a avut la îndemână. Păstrând proporţiile, la fel cum a procedat cu DNA, ANAF şi ANI, a facut şi cu ICR-ul condus de Horia - Roman Patapievici. Şi camarila sa. La scurt timp după instalarea acestuia în funcţie, Patapievici a început să-şi publice o serie de analize, prin care a luat atitudine politică, atacându-i pe adversarii politici ai preşedintelui Traian Băsescu, pe adversarii politici ai regimului patronat de acesta şi glorificându-l pe cel care şi-a arogat, în mod extra-neconstituţional, titlul de şef al statului. În scurt timp, cei mai apropiaţi colaboratori ai domnului Pa
