In Romania, intelectualii nu mai fac cine stie ce cariere in politica. Si cand te gandesti la perioada antebelica si vezi ca fundamentele Romaniei moderne au fost puse de intelectuali cu drag de neam si tara, ca instalarea monarhiei, independenta, reintregirea si integrarea intre primele sapte natiuni europene n-ar fi fost posibile fara aportul unor Kogalniceanu, Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Delavrancea, Iorga..., ei bine, ai cel putin o strangere de inima, de nu cumva devii un ghem de revolta.
Si cat de hotarati pornisera in anii '90! Au protestat doua luni in Piata Universitatii, fiind ciomagiti si spurcati de mineri, de securisti zelosi, prostiti si ei de mai-marii lor, au marsaluit ani buni cu Alianta Civica si Conventia Democratica pentru "Regele si patria", democratie, libertate, stat de drept...
Fatalitate
Acum la 22 ani, vedem cu strangere de inima ca nimic n-a fost dus la bun sfarsit: regele e singurul care ne onoreaza peste tot in lume, la 91 ani, dar urmasii bolsevicilor il tin inca departe de tron, republica ne joaca feste iar si iar, cu democratia inca ne jucam, libertatile sufera, convorbirile telefonice si corespondenta ne sunt violate ori de cate ori un mare mahar are chef, marsurile, mitingurile se fac numai cu aprobare, procesele zac in justitie zeci de ani, presa printata aproape a murit, libertatea cuvantului, dreptul la opinie si informare corecta ne plaseaza intre tari cu civilizatie politica precara... Avem insa dreptul la munca in Europa.
Ce fac intelectualii
Cativa se mai bat cu morile de vant, desi stiu din start ca efortul lor poate starni cel mult zambete ironice. Cei mai multi s-au ingramadit sa slujeasca unor lideri tari, fiind pe post de scameuri, periatori si tuteri. Batjocoresc pentru un nenorocit de post, pentru o scarba de sinecura si in stanga, si in dreapta. Si o fac pa
