Saptamana trecuta am fost contactat de redactia prestigioasei reviste Nature, mai precis de domnul Quirin Schiermeier, care acopera Estul Europei in cadrul redactiei, si care a dorit sa stie in ce masura pot comenta cu privire la un set de documente care au ajuns la redactia lor, aflandu-se sub investigatie interna. Obiectul investigatiei: suspiciune de plagiat.
Mi s-au pus la dispozitie doua seturi de documente. In urma examinarii, am spus urmatoarele:
1. Asemanarea uluitoare dintre cele doua seturi justifica suspiciunea de plagiat si deci investigatia respectiva. Este de inteles ca uneori fraze, citate sau chiar paragrafe intregi sa scape dintr-un text in altul (cu atat mai mult cu cat azi tehnicile de redactare si editare electronica pot face ca astfel de erori sa fie destul de frecvente). Totusi aici pare sa fie vorba de ceva ce trece dincolo de acest tip de accident.
2. Dat fiind faptul ca, in intelegerea mea, in studiile de drept romanesti de multe ori anumite definitii sau articole de lege sunt reluate verbatim de autori, de la manual la manual si de la studiu la studiu, suspiciunea de plagiat nu trebuie transformata intr-o sentinta decat dupa o investigatie cuprinzatoare.
3. Am sugerat consultarea unor experti in domeniu, si am mentionat numele d-lui Vlad Perju, dupa stiinta mea cel mai galonat jurist de origine romana al generatiei mele care lucreaza la o universitate americana prestigioasa. Am mentionat si alte cateva nume de profesori din drept si stiintele sociale de origine romana din universitati occidentale dar dat fiind faptul ca numele domniilor lor nu apar in articolul din revista Nature, nu le voi mentiona nici eu public.
4. Dat fiind ca interesul revistei Nature in tema vine din interersul mai larg in problema relatiei dintre sfera politica si sistemele nationale de educatie si cercetare, la solicitarea d-lui Quirin S
