Una dintre cele mai mari dileme ale corporatiştilor este legată de faptul că mulţi sunt nevoiţi să stea peste program sau să "bifeze" cele opt ore de muncă din contract la birou.
Frica de concediere într-o perioadă de criză i-a determinat pe mulţi angajaţi români să accepte compromisul de a sta peste program "de ochii şefului". "Îmi povestea cineva că avea o şefă care, timp de trei ore zilnic (între 13 şi 16 ) făcea temele cu copilul la telefon, iar apoi pe la 17 începea să împartă task-uri subordonaţilor astfel încât ei să nu poată pleca acasă la 17:30, cum ar fi fost normal", spune C., şeful trezoreriei din cadrul unei bănci locale. El spune că munceşte peste program doar dacă este nevoit să facă asta şi participă fără probleme la un efort justificat, însă i se pare o ipocrizie să stea zilnic peste program doar pentru şef.
Andrei, 27 de ani, analist servicii clienţi în cadrul unei companii cu activităţi de marketing, a fost atenţionat recent pentru faptul că stă mai puţin de opt ore la serviciu.
"Dacă reuşesc să fac ce am de făcut în mai puţin timp, atunci nu văd care e problema. Eu practic stau peste 9 ore la birou, dar cum avem acces card care înregistrează orice ieşire, în sistem ies mai puţine ore, pentru că uneori mai am nevoie de pauză de la calculator. Nu mi s-a reproşat, dar mi s-a spus că ar trebui să stau opt ore la birou, chiar dacă stau în faţa calculatorului fără să fac nimic. Aparent, faptul că obiectivele sunt îndeplinite este irelevant", spune Andrei.
Alţi angajaţi nu stau peste program neapărat pentru ca şeful să-i vadă, ci dintr-un fel de "solidaritate" faţă de colegi, care se uită urât la cel care pleacă tot timpul cel mai devreme, chiar dacă acest lucru se întâmplă după încheierea programului. Un manager dintr-o companie de IT spune că s-a format un fel de "cult" al angajaţilor care stau până târziu la muncă, în ca
