Exista oameni care, orice ar face, devin subiect de controversa. Asa a fost Vaclav Havel, asa este Adam Michnik. Asa este, nu mai este nevoie sa o spun, Horia Patapievici. Cand vine vorba de Horia, se trezesc tot felul de patimi. Unii parca vad rosu, precum taurul. Se nascocesc povesti aiuritoare, i se scormoneste obscen in biografia familiei. Se inventeaza citate. Dar, iata, cum bine observa Cristian Ghinea, nu toata lumea este orbita de propaganda. Exista o masa critica, in Romania si in afara tarii, pentru care conteaza ce-a facut si ce face echipa condusa de Horia la ICR, nu ce spun variile oficine felixiote. Daca Horia nu ar fi un ganditor extraordinar, cu o viziune comprehensiva despre viata spiritului si despre modernitate, n-ar fi putut prinde fiinta proiectul institutional al ICR. Daca nu ar fi un spirit pluralist, n-ar fi rasunat in aceste zile o polifonica miscare de protest impotriva unei rusinoase Ordonante semnata de un premier care va intra in istoria Romaniei sub numele de Caliban.
Am mai spus-o, o repet aici: Horia Patapievici a fost omul care m-a sprijinit cel mai mult in timpul furtunii neintrerupte care a fost scrierea Raportului Final. Impreuna am scris “Introducerea”, un text care i-a scos pe multi din minti. Fara Horia, n-as fi rezistat. Am trecut prin multe impreuna, trecem, vom mai trece. Este unul dintre cei mai curati oameni pe care am avut sansa sa-i cunosc. Nu discut aici fenomenala sa eruditie, inteligenta sa scaparatoare. Ma refer strict la faptul ca Horia nu poate suporta minciuna, ipocrizia, fariseismul. Le detesta organic. Public mai jos un dialog cu Horia Patapievici aparut mai demult aici pe “Contributors”. Il consider cat se poate de actual si de elocvent.
Exista carti menite sa schimbe perspective mult-timp sedimentate, sa ne scoata din confortul conventiilor istoriografice. Cartea lui Timothy Snyder “Bloodlands. E
