Inca neimpacat cu evenimentul din 4 iunie 1920, ca mai toata maghiarimea de pretutindeni, reformatul nationalist, Laszlo Tokes, se arata un fervent si neobosit contestatar. Cel putin prin declaratiile emise.
Tratatul de la Trianon, ce consfintea sfarsitul regatului Sfantului Stefan, regat care, de facto, disparuse in secolul al XVI-lea prin infrangerea de la Mohacs, a fost semnat intre puterile aliate invingatoare in Primul Razboi Mondial si Ungaria, in calitate de succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat invins.
Mediafax anunta ca sambata, cu ocazia unei conferinte organizate la Sovata de Consiliul National al Maghiarilor din Transilvania, presedintele formatiunii s-a lansat in aprecieri privitoare la modul in care abordeaza Bucurestiul relatiile cu etnia sa.
Sexagenarul cu loc de bastina in orasul de pe Somes a afirmat ca: "Politica de asimilare a maghiarilor din Romania continua, de 92 de ani incoace." Adica, din acea vara, de la Versailles, despre care aminteam la inceput.
Printre metodele nedrepte decelate de catre europarlamentarul cu sutana numarandu-se "o politica ortodoxa de colonizare", dar si legislatia din domeniul invatamantului.
Termenul "colonizare" este unul tendentios, neavenit si inacceptabil, fie si ca simpla figura de stil. Oare conform carui mecanism consemnat in istorie si limbaj se poate alipi sub dominatie propriul teritoriu?
Rezulta ca pribegii conchistadori si, mai tarziu, trimisii coroanelor Angliei, Frantei, Portugaliei sau Tarilor de Jos se aflau doar in recreative excursii de studiu pe intinderile planetei, nicidecum sa preia sub inventar national bucati geografice cu locuitorii aferenti. Despre Mama Rusie, ce s-ar mai putea adauga?
Tokes a cugetat pretentios ca din 1920 si pana astazi s-a perpetuat in Romania un "mutatis mutandis", deoarece metodele dif
