Intimplarea a facut ca la citeva zile dupa premiera cu Visul unei nopti de vara a lui Radu Afrim, sa particip la simpozionul organizat de Institutul de Filologie Romana "Al. Philippide" pe tema "I.L. Caragiale, vitalitatea operei". Interventia mea, "I.L. Caragiale, reinterpretari scenice", s-a axat pe analiza citorva spectacole realizate dupa 1990 de regizori care au devenit coautori, evidentiind, prin lectura regizorala, noi straturi semantice ale pieselor. Reatestindu-le, implicit, calitatea de opere clasice ce isi transcend contemporaneitatea. Finalul lucrarii mi l-a inspirat Radu Afrim. Care nu a montat inca un text de Caragiale, dar se pare ca va urma Napasta la Nationalul din Bucuresti. Intr-un exercitiu de fictiune, cu un ton caragialesc, incheiam oferind schita unei versiuni postdramatice inspirata de opera lui "nenea Iancu": Dandanache ar curta-o pe Zita, cetateanul turmentat l-ar chestiona pe Cracanel in privinta optiunii electorale, Efimita ar citi gazeta impreuna cu Ipingescu, Chiriac ar gasi scrisoarea Zoitichii si ar publica-o in "Vocea patriotului national"! Spectacolul ar fi pus in scena obligatoriu de Radu Afrim! Desi neverbalizat, am simtit fiorii reci ai partizanilor academismului la nevinovatul meu demers ludic! Afrim actualizeaza Asa cum Silviu Purcarete, de exemplu, nu rezoneaza cu textele contemporane, Radu Afrim se simte foarte putin atras de clasici. A montat Trei surori "adaptare (ne)firesc de libera dupa Cehov", cum scria pe afis, Jocul de-a vacanta (optiune 9) de Mihail Sebastian si acum, la Teatrul National Iasi, Visul unei nopti de vara, primul lui Shakespeare. Toate trei, dupa canonul postmodern! Toate trei, cu talent si inteligenta regizorala, coerent, provocator, desigur, caci acesta e manifestul si brandul sau artistic, tintind preferential publicul tinar, nu neaparat ca virsta, mai degraba ca mentalitate. Afrim utilizeaza un procede