In ceasul al doisprezecelea (si 59 de minute, as zice) cei mai multi dintre greci par sa fi avut revelatia salutara si pentru ei, si pentru Europa, si, poate, pentru intreaga lume. Au ales rational Europa, euro, in defavoarea populismului fara sansa, in defavoarea vanzatorilor de iluzii imposibile.
Grecia nu avea nicio sansa in afara zonei euro. Revenirea la drahma, devalorizarea galopanta a acesteia pentru reglarea dezechilibrelor prin inflatie, n-ar fi fost decat o terapie de subzistenta, nu un autentic tratament pentru dezechilibrele acumulate in decenii de statul elen, din cauza teribilei iresponsabilitati si demagogii a politicienielor, dar si din cauza propriei inclinatii spre evaziune si spre traiul cu mult peste posibilitatile reale. Este in votul de duminica al grecilor o forma de recunoastere a acestei proprii culpe.
Iar semnalul a fost mai mult decat bine receptat de mediul international. Bursele asiatice au prins aripi, Germania a anuntat flexibilizarea conditiilor pentru imprumuturile acordate Greciei, titlurile din presa internatinala sunt de un optimism fara precedent in ultimii ani, euro a cunoscut o valorizare importanta in raport cu dolarul.
Europei i-a suierat glontul pe langa ureche (lucru de care noi, in autismul nostru de lighean, nici macar nu l-am remarcat) pentru ca iesirea Greciei din zona euro ar fi provocat un seim devastator pentru toate economiile europene si, spun multi economisti, pentru intreaga lume. Arma nu a fost inca descarcata. Mai trebuie instalat un guvern la Atena, executiv care mai trebuie sa si ia masurile necesare, sa gaseasca sustinere politica si populara pentru ele. In plus, sa nu uitam ca stanga, Pasok, impreuna cu extrema stanga, Syriza, clasata a doua, sunt, impreuna majoritare, iar cele 7 procente ale neonazistilor dau fiori reci. Asadar optimismul trebuie sa fie moderat.
@N_P