Ce-a iesit, am vazut. O colectie de cefe groase, burti desantate si frunti de latimea cozii lingurii, basca agramati si impostori, dar cu buzunarele pline, s-au vazut nestingherit alesi, intrucat votantul nu umbla dupa el cu chestionarul de masurare al inteligentei, ci asteapta, de regula umilit de saracie, un semn de marinimie de la candidat. De o buna bucata de vreme, toata suflarea politiceasca pare cuprinsa de un fior mistic si misterios cu privire la felul in care vor fi stampilati alesii neamului, astfel incat sa le fie lor bine, ca de rest se ocupa bunul Dumnezeu, in stravechea traditie romaneasca. Politologii s-au incordat sa raspunda cererii politicienilor naimiti, au studiat diverse sisteme electorale, doar-doar vor gasi unul care sa se potriveasca naravurilor bidiviilor nostri. Oricat au cautat acesti cititori de texte straine, dar prea putin cunoscatori ai felului nostru de a fi si ai nevoilor noastre autentice, care ar trebui masurate in functie de posibilitatI, si nu de citate mestesugite din autori consacrati, nu au putut oferi politicienilor decat scheme goale de continut, ce au produs consecinte pe masura. Complicitatea vinovata dintre politicieni de duzina si politologi asijderea, plus o cultura politica aproximativa si o necunoastere crasa a psihologiei si nevoilor reale ale poporului, s-au vazut fara lupa in toate imprejurarile. In esenta, nu descoperim nici roata si nici America, punand la punct un sistem de vot corect, menit sa asigure cat mai fidel vointa reala a alegatorilor. Ca nu s-a inventat nicaieri un sistem perfect, si cu atat mai putin pe la noi, e deja un truism pe care l-a inteles si simplul alegator, si candidatul abil, si politologul sofisticat. Mai departe insa incepe si se consuma in gol, deci cu rezultate indoielnice, epopeea smecheriei politicienilor care se iluzioneaza cu gandul ca vor conduce nestingheriti de nimeni lungi peri