Pilotul Petru Lazăr zburase peste trei mii de ore şi era cotat ca un meseriaş de înaltă clasă al aerului. Burduf de curaj şi doldora de experienţă, ajunsese instructor pentru învăţăcei şi foarte bine cotat ca pilot de încercare. A murit într-un accident stupid, în Prahova, acum trei zile, fiindcă aripa avionului minuscul pe care-l pilota s-a agăţat într-o sârmă de înaltă tensiune. Era unul dintre cei mai buni! - titrează presa, citând specialişti.

Era un meseriaş de înaltă clasă nu doar pentru că avioanele zboară înalt, ci pentru că înaltă era vocaţia lui pentru zbor. Vasile Maluţan, pilotul care avea în manetă viaţa lui Ceauşescu, cu multe ore de zbor, cu experienţe multiple, cu un destin mulat pe zbor şi viteză, colonel în fosta securitate, a murit stupid într-un accident prin Bărăgan, unde împrăştia, dacă nu încurc cazurile, îngrăşăminte chimice. Vreo zece piloţi de MIG, cei mai buni dintre cei buni, s-au prăbuşit cu refăcutele lor avioane militare prin Carpaţi, prin Bărăgan, prin livezile şi pădurile moldave. N-a scăpat niciunul cu viaţă fiindcă nu poţi să te prăbuşeşti decât o singură dată cu avionul. Îl ştii, întreb un fost ministru de zboruri, pe comandantul aeronavei AIRBUS, care s-a făcut zob la Baloteşti, la trei minute de la decolare, prin anii nouăzeci şi ceva, omorând echipajul întreg şi aproape 50 de pasageri? O, cum să nu! Era un pilot de superclasă, o mândrie a aripilor româneşti.

An de an, an după an, cad avioane şi împreună cu ele piloţi. Întâmplarea face să fie cei mai temeinici, experimentaţi, curajoşi. Nu cad niciodată proştii. Cei mai buni piloţi din aviaţia noastră civilă, militară sau sportivă, dacă e să te iei după relatările abundente care urmează, ca un convoi mortuar, sicriul accidentului şi accidentaţilor, au avut soarta nefastă a prăbuşirii şi a morţii. Cauzele rămân misterioase. Rar aflăm sau niciodată dacă s-a defectat s