Premierul Victor Ponta: „Nu ţin la titlul de doctor”.
Ce spui tu, străine? Vasăzică, un om care se presupune că a trudit ani de zile, tocindu-şi ochii în biblioteci şi arhive, că a ars nişte neuroni încercând să aducă o contribuţie originală şi valoroasă în domeniul său, obţinând un titlu, cel puţin teoretic, de mare prestigiu intelectual, nu ţine la propria lui muncă. Nu-mi imaginez cum e posibilă o asemenea atitudine, afară de cazul în care zisa muncă nu îţi aparţine. În loc să susţină că poate şi are de gând să-şi apere fiecare rând din teza sa, V. Ponta îi jigneşte pe toţi cei care au un doctorat cinstit, atâţia câţi or fi în ţara asta. Ca şi în cazul copistului Mang, sesizez la Ponta aceeaşi inaderenţă la texte aflate sub semnătura sa.
Apoi: a nu cita cu indicarea în subsolul paginii sau la sfârşit de capitol a autorului, volumului şi paginii din care se citează este o neregulă morală şi intelectuală, înainte ca o citare corectă să fie regulă procedurală de bază într-o lucrare ştiinţifică – ştiu bine asta, întrucât am făcut o lucrare de doctorat. Simpla menţionare la bibliografie, la sfârşit, a autorilor din care V. Ponta zice că s-a „inspirat” poate fi praf în ochi.
În fine, e de observat că T. Băsescu nu se află în spatele acestei afaceri de plagiat. T. Băsescu se află în faţa ei. Acum câteva zile, a ţinut repetând în mod obsesiv şi apăsat cuvântul doctor, ba chiar şi, cu rânjetul sardonic caracteristic, dottore, să se ştie că el o să „i-o tragă” lui Ponta. Faptul că acuzaţia a fost injectată securistic în media, fără s-o susţină cineva în mod deschis, e simptomatic pentru „stilistica” prezidenţială.
Ceea ce nu-l îndreptăţeşte nicidecum pe V. Ponta să anunţe că, dacă a „greşit”, e gata să renunţe la titlul de doctor – şi atât. Pentru furt intelectual, demisia din funcţia de premier e singura ieşire cât de cât onorabilă. Mă voi num