Pentru că eşti un mare actor. Dar numai pe scenă şi în filme, în viaţa de toate zilele, acolo unde te joci pe tine însuţi, habar n-ai să te dedublezi, eşti pînă în măduva oaselor băiatul ăla plecat din Muscel, ceea ce nu dă mereu bine la publicul spectator. Pentru că părinţii tăi au făcut greaşeala să fie de aici, spre deosebire de părinţii unora dintre cei ce condamnă comunismul, care au venit de prin stepele ruse împreună cu tancurile eliberatoare.
Pentru că ai scris o carte de proză, Şugubina, care a primit premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. Pentru că eşti soţ, tată şi bunic, dar, mai cu seamă, pentru că iei toate aceste lucruri foarte în serios. Pentru că porţi cămaşă în carouri şi, mai ales, pentru că te porţi ca unul în cămaşă în carouri. Pentru că iarna îţi dai singur zăpada de la poartă, după care te mai muţi şi pe la porţile vecinilor (jur c-am văzut cu ochii mei asta!), ceea ce înseamnă un afront adus intelectualităţii din care faci parte, întrucât umbli cu ditamai bătăturile în palme.
Pentru că palmele de care vorbesc miros a lume românească, aşa cum îţi miroase şi sufletul. Pentru că nu porţi papion. Pentru că nu-ţi place să mergi cu avionul la Neptun. Pentru că te-ai încăpăţânat să spui şi chiar să dovedeşti că îţi pasă cu adevărat de ţara aceasta şi de ceea ce înseamnă cultura ei. Pentru că eşti chiar această ţară şi chiar această cultură. Pentru că ai vrut să întinzi o mână de ajutor ţărânii lui Constantin Brâncuşi. Pentru că te bagi. Pentru că vor să te bage ei, dar nu le iese.
Faptul că judeţul tău de baştină, Argeş, se învecinează cu judeţul meu ,Teleorman, aşa cum casa ta din Bucureşti se învecinează cu casa mea, mă împiedică să spun lucruri şi mai urîte despre tine. Ca, de exemplu ,că ştii să coseşti, ceea ce constituie, în baza precedentului Emil Boc, un lucru extrem de compromiţător. Şi că, din cauza ta, sute de mii de
