Adrian Năstase a fost condamnat politic. Iar acest lucru trebuie să le intre bine în cap tuturor politicienilor români. Împărțiți între cei care încearcă să-l transforme pe fostul premier, dacă nu într-un erou, măcar într-o victimă, cei pe care gestul suicidal al lui Năstase îi îndeamnă la reținere și cei care văd în sinucidere o înscenare telenovelistică menită să-l scape de pușcărie pe infractor, românii au uitat miza reală a condamnării și efectele acesteia.
Așadar, să reluăm. Dosarul ”Trofeul Calității” este un dosar politic. Este un dosar politic în măsura în care obiectul acestuia este legat de modul în care a fost finanțată o campanie politică în România. Și mai este un dosar politic atâta timp cât beneficiarul întregii scheme este un politician în exercitarea activităților lui de politician (între care se numără și campania electorală). Nu există nicio prevedere legală care să impună imunități legate de aceste activități.
În ce constă gravitatea faptei? În primul rând în prejudicierea unor firme care știau că au dat bani (sponsorizări) pentru ceva, bani care au fost folosiți însă în alt scop. Asta se mai cheamă în limba română (și în Codul Penal) înșelăciune. La nivel social, gravitatea este mult mai mare, pentru că generează (a generat) un dezechilibru în competiția electorală (un avantaj ilegal), cu consecințe pentru o țară întreagă.
Zâmbesc amar când citesc argumentele susținătorilor lui Adrian Năstase. Da, au fost cazuri în istoria justiției din România și din țări mult mai democratice de erori judiciare. Încheiate cu sentințe care prevedeau condamnări pe viață sau chiar pedeapsa capitală (nu condamnări la 2 ani de închisoare din care trebuie să execuți efectiv 8 luni). Să nu ne lăsăm însă induși în eroare de mediatizarea acestor cazuri. Sunt câteva zeci, poate sute, care atrag atenția opiniei publice, în comparație cu sute de mii, mil