Pentru ultima campanie electorală a lui Traian Băsescu, de departe cea mai opulentă, costisitoare, nesimţită înregistrată vreodată în România, nu s-a cerut niciodată un decont serios. Organele au rămas apatice, procurorii plictisiţi. Nimeni n-a insultat tihna prezidenţială cu o intrebare incomodă. Suma apărută pe ici pe colo, de circa 100 milioane euro, este compusă din evaluări ghicite punând cap la cap orele şi zilele de propagandă găzduită de televiziuni, tonele de reclame în presa scrisă, sutele de ore de clămpănit la radio despre Mesia Băsescu. Afişele, dintre cele mai scumpe, au acoperit la modul deşănţat o ţară cu probleme legate de pensii şi nivel de trai.

Unele panouri publicitare au atins dimensiunea blocurilor. România toată a stat sub portretul Băsescu. Miile sau zecile de mii de pufoaice inscripţionate cu îndemnul de a-l vota pe Băsescu circulă şi acum prin sate. De unde acest munte de bani? Legea îngăduie o sumă. De unde surplusul? Dacă "Trofeul calităţii” ar fi dus la colectarea sumei de 1,5 milioane euro, iar aceşti bani au fost cheltuiţi pentru afişele şi pixurile date cadou de echipa lui Năstase, vină pentru care fostul candidat a fost trimis la puşcărie şi, puţin a lipsit, dacă nu-i dădea peste mână un poliţist, direct în moarte, dacă, deci, pentru această fărădelege (nici asta probată) instanţa l-a îmbrâncit în celulă, ce merită Băsescu? Câtă puşcărie se cuvine pentru o campanie de 50 de ori mai costisitoare decât a lui Năstase, în covârşitoare majoritate bazată pe rulat bani negri?

Băsescu, se zice, n-a urât pe nimeni mai vârtos decât pe Năstase. De ce oare? Au stat amândoi pe aceeaşi scară, cu apartamente unul sub celălalt. Nevestele şi-or fi dat cu împrumut ulei sau sare de lămâie. Băsescu l-a învins electoral pe Năstase. N-a fost mulţumit. I-a vrut capul fostului vecin de scară şi aproape că l-a avut. Opt ani l-a ţinut în anchet