- Social - nr. 119 / 21 Iunie, 2012 Este o traditie istorica pentru ca fiecare popor si tara sa-si conceapa si sa promoveze simboluri prin care sa se individualizeze si sa se reprezinte pentru cetatenii sai si in relatiile cu alte state. Asa au aparut, inca din vremuri indepartate, simboluri constand in stindarde, sigilii, drapele, blazoane si steme specifice pentru cei reprezentati. In acelasi demers se incadreaza si simbolistica noastra, inca de pe vremea dacilor, cu al lor stindard binecunoscut. Continuata in timpurile medievale cu stiutele steme ale bourului moldovean si vulturului muntean, reunite intaia data prin sigiliul lui Mihai Viteazul, in care cele trei culori primesc semnificatia lor distincta: rosu pentru Moldova, galben pentru Tara Romaneasca, iar albastru pentru Transilvania. Interesul marelui domn pentru cele trei culori isi gaseste expresia in toate documentele emise dupa unirea din anul 1600, in special in diplomele de innobilare. Cercetari heraldice recente au aratat ca aceleasi culori ale Tricolorului se gasesc si pe steagurile lui Tudor Vladimirescu, mai ales pe ciucurii acestora, dar prima mentiune notabila dateaza din anul 1834, cand la cererea principelui Alexandru Ghica, domn al Tarii Romanesti, Poarta otomana accepta ca drapelul unitatilor militare romanesti sa aiba "fata rosie, albastra si galbena, avand stele si pasari, la mijloc”. Dupa ce a fost acceptat, in urma pacii de la Adrianopole din 1829, drapelul este arborat de navele comerciale romanesti. Domnitorul Tarii Romanesti, Gheorghe Bibescu, din 1842, admirator a lui Mihai Viteazul, purta o mantie alba, aidoma ilustrului domn, iar membrii familiei sale purtau esarfe tricolore, considerand ca cele trei culori reprezinta Tarile Romane, motiv pentru care devin si culorile drapelului de stat. Revolutionarii de la 1848 au ales Tricolorul ca semn reprezentativ al tarilor noastre, motiva