Cine a crezut ca PDL moare la sorocul anuntat a facut mare greseala, iar cine isi face iluzii ca un partid aflat in dilema "a fi ori a nu fi" castiga sufragiile viitoare fara sa iasa intai din fundatura isi merita soarta.
Primii s-au grabit sa-i anunte decesul, desi ostile erau doar risipite, nu disparute complet de pe campul de batalie. Stiau din istorie ca o armata invinsa nu dispare de la sine, ca de multe ori ramasitele mai au un cuvant greu de spus, ca in faza aceasta numarul victimelor si al stricaciunilor sporeste.
Vanzatorii de iluzii, la randul lor, isi inchipuie ca ideologia si programele cu aderenta la mase pot fi inlocuite, fie si temporar, printr-o batalie continua pentru imagine si notorietate. Uita principiul heraclitian "panta rhei" - totul curge: vremea confruntarilor electorale de acest tip a cam trecut, nu a produs nimic bun pentru Romania.
PDL a ratat alegerile fiindca a pierdut increderea electoratului, simtul civic a evoluat intre timp, iar de aici incolo miscarile politice care mai apeleaza la strategii doar de imagine vor avea aceeasi soarta.
Ce face Europa?
Acum partidele care reusesc in Europa civilizata construiesc: politici de dreapta, de centru ori de stanga, fac aliante cu tinte precise, negociaza programe in numele carora vin apoi in fata electoratului. Guverneaza in cunostinta de cauza pentru propriii cetateni. Vreme de criza.
Ce face PDL? Dar liderii sai formali ori informali? Aproape nimic din toate astea. Nici macar nu vorbesc aceeasi limba, pe o voce unica sau cat de cat unitara: s-au creat doua centre de putere care se lupta pentru recuperarea partidului: unii vor despartirea de Traian Basescu ori macar restrangerea influentei si a rolului acestuia, iar ceilalti sapa vartos pentru continuitatea statu quo-ului actual. Pentru ca PDL a crescut cu Traian Basescu si