- Cultural - nr. 119 / 21 Iunie, 2012 La inaugurarea stagiunii 1977/1978 are loc premiera absoluta a celei de-a doua piese a lui Romulus Guga, Noaptea cabotinilor, in directia de scena a lui Dan Alecsandrescu, care semneaza un spectacol "de subtil rafinament si de impunatoare tinuta, realizat intr-o regie savanta”. Mira Iosif, careia ii apartine caracterizarea de mai sus, afirma ca Ion Fiscuteanu, in rolul lui Coriolan, "ne-a cioplit chipul unui justitiar ars de patimi absolute: jocul sau, dupa pregatite pauze lungi, meditative, dupa apasatoare, grele, taceri, devine strigat, clamare, monolog sacadat, discurs sincopat, daramand, parca, peretii inalti, eleganti, cenusii, ai casei cladite pe minciuna”. Ion Cocora sustine ca Ion Fiscuteanu "obliga sa exclami: dar cate mijloace detine acest actor, unde se epuizeaza posibilitatile lui, caci Coriolan parca e compus din date ce nu-i apartin sau pe care pana acum nu le-a lasat sa i se intrevada, si cat de firesc, cat de convingator!”. Traian Selmaru subliniaza si el originalitatea creatiei lui Ion Fiscuteanu: "Nu de mult, am revazut in Noaptea cabotinilor, de Romulus Guga, pe unul dintre actorii la care tin. Dealtminteri trebuie sa spun, din capul locului, ca intregul spectacol, pus in scena de Dan Alecsandrescu la Tg.-Mures m-a emotionat cum rar mi se intampla in ultima vreme. M-a intrigat faptul ca un rol principal il interpreta admirabil un necunoscut. Cum intrasem in sala putin dupa inceperea reprezentatiei, ramasesem fara program. L-am descoperit mai tarziu pe Ion Fiscuteanu. Cred ca mai mare elogiu nu-i pot aduce! La drept vorbind, ce e arta actorului decat a fi mereu altul, adica a nu fi el, ci personajul? Cati interpreti, chiar dintre cei mai reputati, nu se joaca mereu pe ei insisi? Fiscuteanu m-a tras pe sfoara. Bravo lui! [...] Spre deosebire de Ion, din Acesti ingeri tristi, unde natura tumultuoasa a talentului