Ca polarizarea in jurul dramoletei Nastase e din ce in ce mai evidenta, nu incape indoiala. De la fularei penibili (asta e noua propunere pentru politica?) care isi pun rosii pe git in goana unui Zambaccian stupid si pina la baietii buni (Goodfellas, poate Good Felwoos asa cum l-ar fi scris baietii buni de la guvernul Ponta care au trimis protestul la revista Nature), distanta se masoara intre pac si poc. Sau Pic si Poc. Podsekalnikov, personajul lui Nikolai Erdman, sta cu un pistol in mina si se intreaba ce se afla intre aceste doua onomatopee, ultimele chiar personaje de desen animat.
Pai viata, ce sa se afle?. Da` ce fel de viata?
Adica tot invita la numarat oua si dupa ce s-a prajit omleta reiese ca nu e nici mai mult nici mai putin decit un trofeu asamblat in 22 de ani de democratie de o matusa bogata cu multe termopane?
Personajul asta de care pomeneam mai sus, rusul, ajunge la concluzia ca mare noroc trebuie sa ai ca sa mori brusc, chiar asa zice, ce noroc au unii cind sint calcati de tramvai. Pai nu mai stai cu pistolul la timpla si te intrebi ce-o fi dincolo.
Mai trist e cind stai cu pistolul la timpla, muti gaura armei totusi mai jos spre git sa nu te ranesti definitiv si sa ramii fara intrebari, si astepti presa si pe “brucewillis” sa iti smulga gloria si arma aia stupida. Apoi, cum ar zice rusul asta chinuit la inceputul piesei de teatru de intrebarea suprema, mai e levervust?, lasi presa sa-si faca treaba. (Aristarh Dominikovici – Din cauza asta nu se împuşcă nimeni .Am fost prietenul răposatului. Întrebaţi-i pe cei apropiaţi care a fost cauza. Serafima Ilinicina – (pe neaşteptate) Din cauza levervştului Aristarh Dominikovici! Sinucigasul- Nikolai Erdamann. În româneşte de: C.C.Buricea-Mlinarcic). E simplu sa citezi, cit de simplu. Numai sa vrei.
Departe de a-l compara pe Adrian Natase cu rusul din piesa de teatru.
Acol
