S-a stiut deosebit de mic, deoarece avea acces la lumea la care cei mai multi dintre romani nici nu indrazneau sa viseze.
Se multumeau cu un culcus sub forma de cutie de chibrite, un serviciu care le asigura un concediu de zece zile la Mamaia si multa ideologie care intretinea beizadelelor de la kilometrul zero al comunismului iluzia libertatii de a trimite la inchisoare orice contestatar al regimului.
Revolutia l-a prins in sectoarele calde ale fericirii, prin urmare n-a avut decat cu gandul semn a face, iar Ion Iliescu l-a propulsat spre stele. Avea dosar bun, iar noua epoca nu urmarea sa o termine cu socialismul, ci sa il arate oamenilor asa cum nu banuiau, imbecilii, ca este: cu fata umana.
Convins ca i se cuvine totul, si-a asigurat obedienta tuturor celor care abia asteptau sa se supuna si sa stranga, nu lasa nimic la voia intamplarii, dorea sa stie si sa zeciuiasca totul.
A sedus presa cu iluzia puterii si si-a legat-o la rever. Prea putini au rezistat, constiinta nu facuse revolutie. Si nici nu avea cum. In puscariile comuniste nu au ajuns toti romanii, doar cei care nu si-au abandonat convingerile. Ceilalti, prea slabi, prea tematori, prea lenesi sa-si imagineze, indoctrinati pana la tampire, au depus armele. Frica schimba arhitectura sufletului pe negandite, te trezesti rama si nici nu-ti pasa, ai senzatia ca deoarece esti "liber", esti fluture.
Adrian Nastase traia in Olimp si chiar avea convingerea ca este nemuritor. Niciun pic de ipocrizie. Nu simula. El chiar credea. Asa si-a si educat copiii.
Ziceam ieri ca, daca ar fi reusit sa se sinucida, si-ar fi abandonat baietii intr-o lume de unde n-ar fi reusit sa depaseasca impresia ca tatal lor i-a pus mai prejos de orgoliu. Asta i-ar fi chinuit ca niste catuse, i-ar fi omorat cu zile.
Cat de natang am putut sa fiu! Desfasurare
