Dezradacinarea a inceput in perioada proletcultista, odata cu colectivizarea, cand taranii au fost deposedati de pamant, a continuat pe linie ascendenta in perioada ceausista, odata cu industrializarea fortata si s-a accentuat in epoca postrevolutionara, cand mahalaua de la oras, prin intermediul internetului si a televiziunii, si-a pus amprenta definitiv asupra mentalitatii locului...
O adevarata epopee comico-tragica a Rudarilor Olteniei (pe linia Tiganiadei lui Budai-Deleanu, a Liliecilor sorescieni sau a Fanionului lui Stoiciu) realizeaza Constantin Padureanu in volumul de versuri Focuri mocnite, in care personaje care de care mai pitoresti, cartind unii pe seama altora, se rostogolesc asemenea unor poloboace, pline de vorbe de duh si de naduh, ba la vale, ba la deal si apoi iarasi la vale, intonandu-si, cu voce cand mai mai joasa, cand mai stridenta, aria lor "favorita", legata de un anume moment din viata satului supus tuturor capriciilor vremurilor pe care le traim. Focuri mocnite debuteaza cu o scena violenta in care tatal, venit beat mort acasa, doreste cu orice pret s-o marite pe fie-sa, Manda, cu un anume Vasile Stancuta, care, fiind singurul "ficior-urcior" la parinti, are 30 de pogoane de pamant; Manda refuza pe motiv ca fecioru-i urat si cracanat si de aici incepe o intreaga tarasenie. Cu ochii umflati de bautura, in preajma Craciunului, tatal isi taraste odrasla pana la un "chituc de lemn", ia toporul si-i reteaza patru degete, aratatorul, degetul mijlociu, inelarul si degetul mare de la mana dreapta... Destinul fetei a fost mutilat odata cu trupul: "nimic de atunci n-a mai fost ca inainte". Interesant e unghiul din care autorul priveste realitatea. El pleaca de la timpul prezent si se cufunda in trecut, surprinzand un moment dramatic din viata personajelor. Manda Ciunga e acum o femeie de saizeci si cinci de ani, rea la suflet si la gura, care t