In ultimele zile, ziare si organizatii internationale s-au exprimat asupra Romaniei ca fiind un loc unde frauda intelectuala este endemica—de la plagiatul in doctorate pina la mituirea profesorilor de liceu si copiatul la examenele de bacalaureat. Multe din aceste organizatii nu au experti dedicati studierii acestor fenomene, si deci se exprima de multe ori ‘din auzite’. Asta ar putea sa duca pe unii oameni din Romania la concluzia ca nu e nevoie sa se sinchiseasca de aceste probleme. Dar perceptia conteaza enorm, chiar daca nu este bazata pe probe clare, mai ales cind aceasta perceptie se multiplica in lumea intreaga precum ciupercile dupa ploaie.
Romania este o tara suficient de mica incit sa depinda de increderea altora pentru a putea sa ramina competitiva pe piata externa (de la produse industriale pina la produse umane, cum ar fi absolventi de facultate pe piata de munca europeana, cu diplome acordate de universitati din Romania). Din perspectiva internationala a investitorilor si a institutiilor care angajeaza personal in educatie universitara, Romania reprezinta o optiune dintr-o grupare larga: si Polonia, si Bulgaria, si Ungaria, si Rusia, si Estonia sunt tari cu profil oarecum similar in ceea ce a produs invatamintul autohton in zonele tehnice si, pina la un punct, umaniste, in ultimii 20 de ani.
Reputatia Romaniei pina nu demult era de a produce virfuri impresionante (participari la olimpiade, spre exemplu), cat si o elita mai larga de oameni cu pregatire si tehnica/profesionala, si mai larg culturala necesare unor oportunitiati profesionale de inalta competenta. In ultimii ani, de la scandalul cu „Spiru Haret”, pina la abisul actual al plagiatului pe banda rulanta, lumea internationala si-a pierdut increderea in onestitatea organizatiilor din Romania de a-si autogestiona valorile academice dupa standarde universal valabile.