În fiecare an, la sfîrşitul lunii mai, Sibiul se transformă, timp de zece zile, într-o oază de cultură. Pietonala, Piaţa Mică şi Piaţa Mare, la fel ca și spaţiile de teatru, se dovedesc neîncăpătoare. Fie că vin din ţară sau de peste hotare, oaspeţii sînt răsfăţaţi cu o mare varietate de spectacole. Parţial defavorizată de timpul neprielnic şi precedată de dificultăţi financiare, cea de-a XIX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu s-a desfăşurat în perioada 25 mai-3 iunie sub motoul „Criza. Cultura face diferenţa“.

Aşa cum ne-a obişnuit, şi în acest an în program au figurat nume sonore ale scenei teatrale naţionale şi internaţionale, precum Eugenio Barba, Grzegorz Jarzyna, Jan Lauwers, Peter Stein, Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu, pentru a numi doar cîţiva.

Cel mai aşteptat eveniment, cel puţin pentru mine, ca oaspete venit de peste graniţele ţării, a fost fără îndoială Călătoriile lui Gulliver, proiect cultural demarat acum trei ani în parteneriat cu Festivalul de la Edinburgh şi finanţat cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional. De la bun început, recunosc că aparţin (încă) grupului celor care au citit numai versiunea abreviată pentru copii a romanului lui Swift, ceea ce mi-a permis însă să „plonjez“ în lumea magică a tandemului Purcărete-Buhagiar. Rămînînd fideli subtitluluiExerciţii scenice inspirate din opera lui Jonathan Swift, creatorii au realizat un spectacol cu un puternic impact vizual, avînd ca suport o partitură muzicală originală semnată de Shaun Davey. Încă din primele momente ale spectacolului, cînd pe scenă intră un cal în carne şi oase, înţelegem că avem de-a face cu o abordare inedită. Un copil în cămaşă albă este opus sistemului întruchipat de un grup de oameni de afaceri, îmbrăcaţi în costume identice, ce poartă geamantane în mînă şi se deplasează mecanic la unison de-a lungul şi de-a l