Emir Kusturica s-a născut în 1954, la Sarajevo. Acolo şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa. În 1978, a absolvit Academia de Arte Frumoase din Praga şi a devenit în scurt timp unul dintre cei mai apreciaţi regizori sârbi. S-a făcut cunoscut în lume prin filmele sale: Ce mai ştii de Dolly Bell? (1981), Tata în călătorie de afaceri (1985), Vremea ţiganilor (1988), Arizona Dream (1993), Underground (1995), Pisica albă, pisica neagră (1998). A fost premiat cu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneţia şi de două ori cu Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes. Din 1999, de la lansarea albumului muzical Unza Unza Time , face turnee internaţionale împreuna cu trupa sa, The No Smoking Orchestra.

Autobiografia acestui îndrăgit şi nonconformist regizor a apărut acum şi în româneşte.*) Publicată prima oară la Belgrad, în 2010, cartea este debutul literar al lui Emir Kusturica şi deapănă o poveste ce porneşte din vremurile de şcoală, când Iuri Gagarin zbura prima oară în spaţiu, traversează tragedia destrămării Iugoslaviei şi a războiului din Bosnia-Herţegovina şi ajunge în ziua de azi, la prietenia cu celebrul star Johnny Depp şi la expatrierea în Franţa. Extraordinare sunt flashurile din tinereţe, când el şi prietenii lui "semănam cu o haită de lupi tineri care ţinea morţiş să arate prin comportament că nu face parte din lumea obişnuită şi care refuza să participe la formele convenţionale de distracţie. Eram încordaţi ca nişte războinici, ca nişte haiduci."

O carte scrisă - spune editura românească - într-un stil deosebit de plastic şi antrenant, cu minunatele imagini cu care suntem deja familiarizaţi din filmele sale: poveştile nebuneşti din Balcani, personajele sentimentale, uneori groteşti, însă debordând de viaţă. Nu lipsesc amănunte despre marile filme ale recentelor decenii, atmosfera festivalurilor internaţionale la care re