La scurt timp după tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase, colegii acestuia de partid s-au repezit să aprecieze că gestul este, indubitabil, determinat de „hărţuirea" şi „umilinţele" la care ex-premierul ar fi fost supus în anii „interminabili" de proces. Nici unul dintre vorbitori nu a explicat însă de ce a stat atâta în instanţă dosarul „Trofeul Calităţii".

"S-a rupt firul. A rezistat 8 ani de zile la o tracasare permanentă, dar s-a rupt firul", a arătat în direct la tv, la ceas de noapte, ex-preşedintele Ion Iliescu. „Hărţuirea şapte ani de zile, toţi suntem oameni, cedăm în timp, sigur nu până acolo...", a comentat, joi dimineaţă, şi liderul senatorilor PSD, Ilie Sârbu. „Mă aşteptam, pentru că ştiu că are demnitate şi mândrie, şi nu merita aceste umilinţe. Mi se pare incredibil", a apreciat şi europarlamentarul PSD Corina Creţu, adăugând misterios: „Nu ştiu cine ar fi putut să reziste". Iar lista declaraţiilor de acest gen poate continua.

Ce nu a precizat însă nici unul dintre social-democraţii care au ţinut să-l compătimească pe Adrian Năstase pentru „umilinţele" la care ar fi fost supus prin trimiterea în judecată pentru fapte de corupţie sunt tocmai motivele pentru care procesul a durat cât a durat. Nu de alta, dar s-au văzut şi cazuri care au fost tranşate rapid de instanţă (vezi, de pildă, cazul lui Silviu Bian, fostul şef al Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, trimis în judecată în noiembrie 2011 şi condamnat în mai 2012).

Acuzat că şi-a folosit influenţa sau autoritatea funcţiei de preşedinte de partid (în 2004, era şeful PSD) pentru a obţine bunuri sau alte foloase necuvenite, Adrian Năstase a fost trimis în judecată în ianuarie 2009. Alături de el, Irina Jianu şi alte patru persoane, iar totul a fost legat de simpozionul „Trofeul Calităţii", organizat pentru a masca strângerea unor sume de bani pentru campania prezi