Aceleasi elite financiare transnationale impun acum, tot in mod nedemocratic, Greciei masuri dure de austeritate. Bineinteles ca tara lui Socrate nu poate sa le accepte. Ma tem de o revenire a crizei incepand cu anul 2013. Acest al doilea „V" ar putea fi chiar mai profund si mai indelungat. Pentru majoritatea tarilor, prima parte a crizei a fost una preponderent financiar-monetara, in timp ce a doua ar urma sa loveasca puternic economia reala, din - practic - intreaga lume. Sa analizam, pe rand, principalele centre de putere. S.U.A. au depasit criza din 2007-2010, s-au reinventat partial, s-au restartat, intorcandu-se preponderent catre Asia, unde s-a mutat centrul economiei mondiale. Dar America nu a tratat cauzele profunde ale crizei si, in principal, imensele sale deficite, ce pot constitui cauza principala a recaderii. Practic, pentru urmatorii ani, pentru americani sunt posibile trei scenarii: 1) Transferarea deficitelor intr-o inflatie mare, ca in anii 1970; 2) O stagnare economica indelungata, de tipul Japoniei; 3) O „criza perfecta", cum ii spune Roubini, o criza care sa atinga toate ramurule economiei, adica ceea ce anuntam si eu prin acest al doilea „V." Al doilea scenariu este posibil in conditiile in care China va avea in continuare posibilitatea sa finanteze „fara lacrimi" deficitul american. Mai rau sta Europa, care trebuie sa-si restructureze intreg modelul de economie si societate. Daca vrea sa salveze Euro, Europa are nevoie de uniune politica. Altfel, Germania „are limite" si nostalgia marcii, Marea Britanie a intrat in a doua recesiune din ultimii ani (double dip) si s-a retras orgolioasa, desi faptul ca Arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, si-a dat demisia, avertizand ca Londra a ajuns un nou Babilon si ca City-ul „face comert cu sufletele noastre", spune multe, Franta cocheteaza cu comunismul, Olanda si altele cu extrema dreapta, tarile s