S-a scris mult despre revolutia din Egipt si asa-zisa tranzitie. Multi au respins revolutia insa au acceptat existenta tranzitiei. Insa de multe ori s-a inteles altceva prin tranzitie. In primul rand, daca negi existenta revolutiei, numind-o revolta sau altcumva, atunci nu are cum sa existe o perioada de tranzitie.
Hisham Wahby, profesor asistent de stiinta politica a Egiptului, scrie, pentru Al Jazeera, ca exista si o alta modalitate de a privi evenimentele: a existat o revolutie, insa nu a existat niciun proces de tranzitie.
Este o revolutie pentru ca teama de Faraon s-a spulberat. Oamenii au realizat ca au drepturi, inclusiv dreptul la un viitor mai bun. In plus, in pofida eruptiei de putere islamica, oamenii nu mai vor sa accepte ca soarta lor a fost scrisa deja, scrie Wahby.
Pana acum, nu a fost o revolutie in sensul schimbarii de regim si a sistemului politic, lucruri care urmeaza sa aiba loc. Multi au spus ca a avut loc o a doua revolutie, in mai 2011, cand oamenii au cerut "purificarea" sistemului, a Ministerului de Interne, consiliilor locale si presei in general. S-a cerut si verificarea puterilor Consiliului Suprem al Fortelor Armate (SCAF).
La 2 iunie 2012, altii au proclamat inceputul celei de-a doua revolutii, dupa ce oamenii au refuzat sa accepte sentintele acordate lui Hosni Mubarak, familiei si calailor sai. Atunci si-au dat seama oamenii ca au fost pacaliti si ca s-ar putea intampla la fel la alegeri.
Abia atunci au decis oamenii ca Fratia Musulmana a procedat gresit in Adunarea Poporului si nu au votat candidatul sau pentru presedintie. Asadar, multi au votat nu pentru ca ei nu credeau in Fratie sau Mohamed Morsi, ci pentru a pedepsi vechiul regim, care se afla inca la putere.
Desi multi au fost cuprinsi de euforia revolutiei, unii egipteni au refuzat sa creada realitatea creat
