In urma cu 80 de ani, bancherii centrali au fost responsabili pentru intrarea economiei globale in Marea Depresiune. Ei nu au reusit sa relaxeze politica monetara suficient de repede.
Legati la standardul aur, s-au miscat in numeroase ocazii in directia opusa si au fost obligati sa majoreze dobanzile in pofida gradului ridicat al somajului.
In loc sa finanteze in cele din urma sistemul bancar, ei au asistat cum bancile din intreaga lume s-au prabusit una dupa alta.
Dupa colapsul Lehman Brothers in 2008, a parut ca principalii bancheri centrali ai lumii si-au insusit lectiile anilor '30 si ca vor face tot ce le sta in putinta pentru a evita repetarea greselilor, scrie Financial Times.
Insa, in ultimele luni, in contextul in care criza a scapat de sub control, iar economia globala a inceput sa scada, se contureaza tot mai clar posibilitatea ca o parte dintre aceste greseli sa fie repetate.
Multe s-au schimbat in lumea bancilor centrale din 1930 si pana azi. La acea vreme, majoritatea bancilor centrale erau institutii private, care isi protejau cu fermitate autonomia si aveau moduri specifice de a-si desfasura afacerile. Cei mai multi dintre sefii bancilor centrale proveneau din oligarhii izolate si foarte putini dintre ei considerau ca este necesar sa aiba cunostinte economice.
Contrastul dintre acestia si persoanele aflate la conducerea bancilor centrale in prezent este puternic.
Presedintele Fed, Ben Bernanke, presedintele Bancii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, si guvernatorul Bancii Angliei, Mervyn King, toti sunt doctori in economie.
Insa, in timp ce experimenteaza instrumente monetare neconventionale pentru a pune in miscare economia globala, ei ar putea descoperi ca anii de instruire pot fi mai putin folositori decat instinctele lor.
Totusi, factorii
