Prin coincidenţă, condamnarea la închisoare cu executare a lui Adrian Năstase şi intrarea Hidroelectrica în insolvenţă s-au produs, practic, în acelaşi moment. Ce legătură ar putea fi între ele? Adrian Năstase a fost judecat şi condamnat pentru fapte ce i se impută într-un caz pe care-l putem numi inventat, iar nu pentru alte cazuri în care există suspiciunea de corupţie şi abuz în funcţie în dauna intereselor statului.

De altfel, în motivarea instanţei pentru sentinţa împotriva lui Adrian Năstase se şi spune că nu există probe directe pentru ceea ce i se impută. Jocul păcălelii constă în a nu lovi cu piciorul în muşuroiul în care zac multe alte ­ dovedite – jafuri comise în România de către sau cel puţin sub protecţia unor conducători politici. De aceste cazuri procurorii nu s-au atins sau cel mult le-au pus la "congelator". Exemplul cel mai elocvent este Hidroelectrica, compania cea mai valoroasă aflată încă sub controlul statului român, jefuită ca la drumul mare de combinaţia guvernanţi – intermediari de energie, trimisă acum în insolvenţă pentru că – ce să vezi? ­ n-ar exista altă cale de a scăpa din ghearele contractelor din care până în prezent compania a fost păgubită cu suma uriaşă de 1,5 miliarde de Euro. Multe capete ar fi trebuit să se rostogolească, cum spunea un ziarist, pentru acest absolut nejustificat eşec. Şi fac această afirmaţie din perspectiva meseriei mele, nu doar a aceleia de fost prim-ministru.

Dacă noi ca oameni nu înţelegem de ce ne comportăm într-un anume fel, viaţa ne-a arătat că intrăm în mare necaz. Dar dacă oamenilor cu răspundere pentru ţară nu le pasă de comportamentul lor, noi toţi, popor şi ţară, suntem în mare necaz. Mulţi dintre ei gândesc tot mai accentuat în ultimii ani că vor câştiga mult din furtul avuţiei şi banilor publici fără să fie vreodată pedepsiţi. Sau cel mult se vor alege cu vreo dezvăluire în presă re