Sunt intrebat in mod insistent ce va urma mai departe in cazul de plagiat in care este implicat Primul Ministru al Romaniei, d-l Victor Ponta, ca si cum ar trebui cumva sa am o cunoastere speciala asupra desfasurarilor viitoare. Nu am. Nimeni nu are. Am intrat in teritorii cu totul inedite pentru politica romaneasca. Putem insa specula. Iar daca o facem cu realism si retinere, cred ca ne putem face o imagine destul de buna privind alternativele posibile.
Toata atentia publicului pare acum fixata pe ideea ca in curgerea fireasca a evenimentelor, va exista o Comisie legitima care da verdictul. Asteptarea generala este ca in situatia in care verdictul confirma formal si oficial plagiatul, cutuma si precedentele europene fiind lipsite de orice ambiguitate, urmeaza demisia. Asadar, se poate observa cum marea majoritate asteapta verdictul oficial ca pe momentul final si clarificator al episodului. Unii, pentru a confirma nevinovatia; altii, pentru a o infirma. Pentru mai toti, orizontul de analiza si anticipare se opreste asadar simplificator si facil la acest verdict. Dar lucrurile nu sunt atat de simple.
Daca privim lucrurile la rece, realizam ca intrebarea reala nu este pana la urma „Ce verdict va da Comisia?”. Intrebarea reala este urmatoarea: „Bun. Sa zicem ca isi da demisia. Si dupa aceea, ce urmeaza?”
Inainte de a inventaria scenariile post-demisie, sa notam intai un lucru: Scenariul in care demisia este refuzata, in ciuda verdictului, este si el posibil. Sa numim acest scenariu, Scenariul 1.
Cat este de probabil, nu este clar. Gradul sau de probabilitate vine nu atat din faptul ca “poporului nu-i pasa de plagiate” (o falsa tema) ci datorita faptului ca acest scenariu pare sa aiba -din cate am reusit eu sa determin intr-un esantion de cateva discutii– adepti seriosi intr-o zona surprizatoare: chiar in tabara adversarilor USL.
Teza lor
