Cai blânzi care te îndeamnă să îi încaleci şi să străbaţi câmpurile afundându-ţi mâinile în coama lor, purtându-ţi gândurile dincolo de imaginile din filmele western. Călăreţi care se lasă în jos de pe şa, în mersul calului, întocmai cascadorilor, pentru a agăţa o minge de baschet, aruncând-o în coşuri uriaşe. Piste de pe care praful se înalţă în nori, ridicat de scrâşnetul maşinilor şi al motocicletelor de curse puse la încercare. Pe scurt, o oază de relaxare pentru iubitorii de motocross, autocross şi echitaţie, toate la un loc, la doar câţiva kilometri de Timişoara.
De la pasiunea pentru cai putere...
Zi de vară toridă. Refuz să mă ascund de soare şi accept invitaţia unor prieteni, hotărând să mă alătur lor în drumul spre Şag. Dar nu la Timiş, ci la „clubul cu cai al unui italian”. Înainte de a ajunge, îndrumătorul meu mă informează că trebuie să ne oprim mai întâi pe la atelierul auto al „italianului”. Cobor âm din maşină şi intrăm în curtea atelierului, deschizând o poartă înaltă de metal. „Stai, Leo! Fii cuminte”. N-am timp să reacţionez. Un câine mare, un golden retriever de circa un an, se aruncă cu labele din faţă în braţele mele, bucuros de oameni noi. Vocea de mai înainte se aude din nou, din atelier. Patronul, „italianul „, iese să ne întâmpine, zâmbind şi ştergându-şi mâinile de vopsea cu o bucată de pânză. „Claudio Cuttaia”, se prezintă şi ne explică rapid că tocmai lucra la „faţa” unei maşini de curse. Caroseria maşinii e acoperită cu hârtie pe alocuri, iar în spaţiile rămase la vedere străluceşte, încă, vopseaua proaspăt pulverizată. Alături, o altă maşină de curse, un bolid puternic, aşteaptă o revizie înainte de a fi dusă la club, unde va fi folosită la cursele de autocross. „Costă cam 30.000 de euro şi a fost maşina de curse a patronului, ţine mult la ea”, mă informează colegul de drum. Claudio ne dă câteva detalii despre