În ciuda prejudecăţilor, taţii sunt la fel de importanţi în evoluţia unui copil. Mai mult, şi ei suferă modificări hormonale şi chiar se îngraşă după ce devin părinţi.
De-a lungul timpului, psihologii au presupus că legătura dintre mamă şi copil este cea mai importantă în viaţa unui copil. Ei s-au concentrat pe a studia această relaţie şi, indiferent dacă cel mic reuşea sau nu în viaţă, mama primea atât creditul, cât şi vina pentru acest lucru. Totuşi, în ultimii ani, psihologii au început să realizeze cât de mult contează şi tatăl în evoluţia unui copil. Astfel, la fel ca şi în cazul femeilor, trupul bărbaţilor răspunde la schimbările din viaţa acestora, iar stilul în care relaţionează cu copilul se reflectă în evoluţia acestuia din urmă.
„Am descoperit chiar că uneori taţii au mai multă influenţă în dezvoltarea celor mici decât mamele", a declarat Ronald Rohner, directorul Centrului pentru Studiul Relaţiilor Interpersonale de la Universitatea din Connecticut, citat de LiveScience. Acesta a studiat timp de câteva zeci de ani felul în care copiii îşi acceptă sau îşi resping părinţii. Potrivit acestuia, fiii şi fiicele care s-au simţit respinşi de unul dintre părinţi sau nu au simţit suficientă dragoste din partea acestora au mai multe şanse să devină agresivi, ostili şi instabil emoţional. De asemenea, respingerea poate duce la o slabă stimă de sine.
Sferele de influenţă
Cercetarea a arătat că, deşi aceste sentimente sunt valabile în cazul ambilor părinţi, adesea tatăl este factorul decisiv. „Totodată, problemele comportamentale, delincvenţa juvenilă, depresia sau abuzul de substanţe şi, în general, problemele de adaptare, sunt mai strâns legate de respingerea resimţită din partea tatălui. În aceeaşi notă, dragostea tatălui poate fi determinantă pentru starea generală de bine a viitorului adult", a mai precizat Rohner.
S