Roma a devenit noul paradox al politicii economice europene: zona euro nu poate fi salvata fara ca Italia sa fie salvata, iar Italia nu poate fi salvata fara ca uniunea monetara sa fie salvata.
Poate din acest motiv premierul italian Mario Monti i-a gazduit pe liderii Frantei, Germaniei si Spaniei la Roma, la finalul saptamanii trecute, ca parte din eforturile sale din ce in ce mai disperate pentru a forta solutionarea crizei euro, care trage Italia, Europa si, posibil, intreaga economie globala, inapoi in recesiune, scrie Washington Post.
Nu ar trebui sa fie o surpriza faptul ca Mario Monti devine o figura cheie in acest proces. Nu este vorba doar de faptul ca datoria publica a Italiei, de 120% din produsul intern brut, o face deosebit de sensibila la o criza care a ajuns sa fie masurata in randamentele obligatiunilor suverane.
Totodata, Monti este un economist format in cadrul Universitatii Yale, fost rector al celei mai mari universitati economice si de afaceri din Italia, fost comisar european timp de un deceniu, intre 1994-2004, responsabil pentru consolidarea activitatilor antitrust ale Comisiei Europene.
Cel mai semnificativ este, insa, faptul ca Monti se afla intr-o pozitie favorabila pentru a actiona ca intermediar intre noul presedinte socialist al Frantei, Francois Hollande, si cancelarul german Angela Merkel.
Ca lider al unei economii care inregistreaza anual o contractie de cel putin 2%, Monti este hotarat sa readuca cresterea pe lista de prioritati ale agendei politice europene, in conformitate cu planurile lui Hollande.
In acelasi timp, actiunile dure intreprinse de premierul italian, precum majorarea taxelor, reducerea cheltuielilor si reformarea pietelor muncii si produselor necompetitive, i-au asigurat prim-ministrului italian credibilitate in fata lui Merkel si a investitorilor
