Împăratul se plimbă gol prin târg, sfetnicii aplaudă, mulţimea se hlizeşte iar înţelepţii tac cu subînţeles. Despre tentativa de sinucidere a d-lui A. Năstase s-au făcut glumiţe, ironii, flash moburi debile, s-au pus întrebări „incomode“, au fost exprimate dubii, eufemisme, aluzii, ipoteze, perifraze, sarcasme, apropouri, zâmbete sceptice şi clătinari din cap. Ca acum 30 de ani, ca acum 60 de ani. În condiţii de libertate şi cu alte generaţii, continuăm să opunem rezistenţă prin tăceri gravide de sensuri şi retorica jocurilor secunde.

Să spunem lucrurilor pe nume. Sinuciderea a fost o înscenare, de la un capăt la altul. Dl. A. Năstase n-a fost penetrat de nici un proiectil, cu atât mai puţin unul de calibrul 9 mm, care, tras de la câţiva centrimetri, sfâşie, rupe şi distruge. Drumul miraculos al glontelui prin gâtul d-lui A. Năstase, făcând slalom printre organe, ţesuturi, oase, formaţiuni vasculare şi nervoase n-a existat. Operaţia, executată abia după 8-10 ore de la „împuşcarea“ într-o zonă vitală, a fost o farsă dusă la îndeplinire de câţiva acoliţi dubioşi.

Stă în puterea organelor statului să dezvăluie o înscenare la care au participat deja prea mulţi pentru a rămâne secretă, printr-o anchetă rapidă şi hotărâtă. Dacă nu o fac, este pentru că nu vor, aşa cum, inexplicabil, nu dispun nici transferarea deţinutului A. Năstase la spitalul penitenciar, unde îşi poate absolvi „convalescenţa“ în excelente condiţii medicale, superioare celor de la aglomeratul Spital de Urgenţă. În dispreţul făţiş al legii, dl. A. Năstase continuă să fie păstrat într-o zonă incertă, în afara sferei de acţiune a oricărei instituţii, ca şi cum pentru el statul român n-ar exista: o demonstraţie de forţă a reţelei de care dispune şi o umilire fără precedent a statului.

Rareori se întâmplă ca un eveniment de cronică bulevardieră, ca pseudo-tentativa de sinucider