"Din primele constatări tehnico-ştiinţifice care au avut loc, vă pot confirma că incidentul a avut loc" – a bâlbâit, ieri, procurorul general al României, referindu-se la tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase. Aceste cuvinte – rostite cu jumătate de gură - spulberă teoria conspiraţionistă potrivit căreia fostul premier nu ar fi încercat, de fapt, să se omoare. Împuşcătura din Zambaccian nu a fost, deci, o farsă - aşa cum se străduieşte să acrediteze propaganda portocalie. O spune chiar Laura Codruţa Kovesi, care nu poate fi suspectată de simpatii pesediste. Dimpotrivă.
Procurorul general nu a zăbovit, însă, deloc asupra acestei informaţii – esenţiale din punct de vedere al cazului şi al interesului public. A strecurat-o fugar într-un context menit să inducă mai degrabă concluzii opuse. Faptul că DNA a decis începerea urmăririi penale împotriva celor trei poliţişti care au fost martori la "incident”, dar şi împotriva medicului Şerban Brădişteanu, alimentează ipoteza complotului. Încadrarea comună la "favorizarea infractorului” vrea să sugereze cârdăşia celor patru într-o acţiune concertată împotriva justiţiei. Ca şi când ar fi participat împreună la o mistificare...
"Există suspiciuni în privinţa a trei diagnostice avansate de Brădişteanu”, a explicat Kovesi. A omis să precizeze că nu despre prezenţa plăgii prin împuşcare este vorba, ci despre afecţiuni cronice de care ar suferi Adrian Năstase. Să trecem peste faptul că expertizele medicale nu sunt de competenţa DNA. Să presupunem că, după precedentul Omar Hayssam, suspiciunile procurorilor sunt fireşti. Ce li se reproşează, însă, poliţiştilor veniţi să-l aresteze pe fostul premier? Cum l-au "favorizat” ei "pe infractor”? Lăsându-l să se împuşte? Nelăsându-l să se omoare? Încadrarea ar avea noimă doar dacă tentativa de sinucidere a fost o înscenare. Altfel, putem vorbi cel mult de neglijenţă. @N_