Pe drumul subtire care il ducea implacabil spre inchisoare, la bulau adica, punandu-si intrebari menite sa combine fenomenologia spiritului cu materialismul dialectic, Adrian Nastase a avut ragaz, inspiratie si dorinta ca, in momentul in care va pune degetul pe tragaci, o intreaga tara sa alerge sa caute scrisoarea de adio.

Nu avea de gand probabil sa incheie socotelile, ca altfel reusea - cel putin asta inteleg eu din faptul ca i-a spus lui Ioan Rus ca nu va ajunge in arest.

Dar daca da, ce sa contina testamentul sau politic, anuntat cu emfaza - "Fratilor! Fratilooor!" - de familia sa dornica de atentie publica exact intr-un moment cand bardul se zbatea intre vointa si neputinta, un comportament firesc, de altfel, pentru orice 1. personalitate devianta - 2. boala care survine in anonimat?

Pai sa contina indemnuri mobilizatoare catre tara, investite - nu-i asa? - cu valoare de adevar, deoarece veneau din penita unui potential muribund. Adica ultimele sale dorinte, adevarul universal si nud care cuprinde constiinta in momentul infatisarii la poarta celuilalt taram - ce idiotenie!

Caci daca Raiul e in alta parte, e musai ca Iadul sa se afle aici, pe Pamant, prin urmare basti dincolo, unde ajung sinucigasii de treaba, ca domnul Nastase. Deci testament! O ultima gogoasa pe care corpul electoral sa o inghita cu placere, fara sa bage de seama, sau sa bage, despre cum un fiu iubit, ucis de democratie, actioneaza de dincolo de pijamalele cu elefantei roz.

In primul rand, ultima vrere contine, desigur, un "Pazea, Romanie!". Tara trebuie ferita de nemernicul din Mihaileanu, care a ucis cu nonsalanta ultima reduta a cinstei, a sacrificiului personal, a adevarului mai presus de gainile de la Cornu.

La diferenta specifica, cateva indicatii: Traian Basescu mobileaza totul in aceasta tara, fara mila: de la mint