La 65 de ani de la publicarea mărturiei tulburătoare a tinerei evreice Anne Frank, vărul ei, Buddy Elias, povesteşte, pentru BBC, despre felul în care era copila înainte să înceapă calvarul nazismului.

"Era o fată diferită, mult mai matură în gândire, mult mai inteligentă, care scria despre lucruri la care copiii nu se gândesc. Nu mai era Anne cea vioaie, pe care o cunoscusem eu", povesteşte Buddy Elias despre cum evoluase verişoara lui, aşa cum este oglindită în propriul jurnal.

El a citit pentru prima oară jurnalul Annei în iunie 1947, când tatăl ei, Otto, singurul supravieţuitor din familia Frank, i l-a adus plângând şi i-a spus: "Uite, asta e cartea Annei.' Am văzut fotografia ei pe copertă şi m-am simţit mândru, dar şi extrem de trist", îşi aminteşte Buddy.

Anne era cu patru ani mai mică decât Buddy şi, cât a locuit cu familia în Frankfurt, ea era cea care punea la cale năzbâtiile copiilor. "Era puţin sălbatică şi aşa eram şi eu. Îi plăcea să meargă la teatru, să se uite la filme şi să inventeze jocuri", povesteşte vărul Annei Frank.

Când Otto Frank şi familia lui au abandonat Germania în favoarea Olandei, Buddy şi Anne s-au văzut din ce în ce mai rar, iar când naziştii au invadat Olanda, familiile (mama lui Buddy era sora lui Frank, n.r.) ţineau legătura prin scrisori. "Anne era deja o scriitoare, ne trimitea cam o scrisoare pe săptămână, spunându-ne cum îşi petrece timpul în Amsterdam".

Buddy a primit ultima scrisoare de la verişoara lui de ziua lui, când împlinea 17 ani. O Anne de 13 ani îi ura să se poată vedea din nou şi îl întreba cum îi merge cu tânăra cu care el se împrietenise. Buddy nu i-a mai răspuns niciodată, pentru că, în 1942, la numai câteva zile de la acea scrisoare, Anne, familia ei şi vecinii ei s-au ascuns într-o anexă secretă a fabricii pe care tatăl ei o condusese cândva. În 1944, au fost găsiţi de nazişti şi t