Majoritatea ideilor pentru a rupe cercul vicios din zona euro pornesc de la premisa ca liderul german, Angela Merkel, se va trezi maine dimineata si va spune "Mein Gott, am gresit in tot acest timp. Germania trebuie sa isi deschida portofelul pentru tarile din sudul Europei".
Putin probabil, scrie Bloomberg Business Week.
Intr-un discurs recent, la Berlin, Merkel a respins obligatiunile europene, sistemul de asigurare a depozitelor si multe alte astfel de propuneri, numindu-le gresite din punct de vedere economic, contraproductive si impotriva constitutiei Germaniei.
Aceasta atitudine reprezinta o problema pentru avansarea conceptului de uniune bancare cu ocazia summit-ului european din aceasta saptamana de catre presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si alti lideri.
Totusi, identificarea unei solutii este mai necesara decat oricand, criza fiind intretinuta de tandemul dintre guvernele slabe si bancile slabe, fiecare parte tragandu-se pe cealalta in jos.
Economistul Perry Mehrling de la Universitatea din Columbia are o idee indrazneata, care incepe ca un experiment neconventional si se dezvolta treptat intr-o propunere reala.
Ideea vizeaza crearea unei distinctii clare intre cele doua, banci si guverne. Se construieste un fond urias de bani privati, un instrument special pentru investitii. Banii vor fi folositi pentru a cumpara toate obligatiunile guvernamentale detinute de bancile din zona euro. Operatiunea s-ar ridica la mii de miliarde de dolari. Cumpararea actiunilor la valoarea lor de piata ar forta bancile spaniole, italiene si ale altor tari sa recunoasca pierderi uriase. Insa, aceste pierderi existau deja, dar ele au fost ascunse.
Conceptul lui Mehrling nu presupune doar "suferinte". Bancilor li s-ar permite, de asemenea, sa recunoasca valoarea pe care o primesc
