Pana la actul sinucigas al lui Adrian Nastase, prezentat de analisti ca "las - curajos, simulat - nesimulat, calculat - necalculat, demn - nedemn, arogant - nearogant, barbatesc - nebarbatesc, rusinos, necrestinesc...", banuiam ca "politica romaneasca" nu are a face prea mult cu moralitatea ori cu credinta in Dumnezeu; dupa miercurea trecuta banuiala a devenit certitudine.
Dar esenta necazurilor politice si economice actuale din acestea se trag: nici institutiile statului, nici societatea civila n-au fost pregatite sa faca fata asaltului suicidar impotriva statului de drept si a bunei cuviinte dupa 1989, iar nesanctionarea juridica si morala a ticalosiilor a creat impresia ca politicienii nostri se afla deasupra legii, ca trebuie slujiti si adulati ca inainte de '89.
Iar morala?
Din pacate, in Romania, tema moralitatii e una compromisa: politicienii, sociologii si politologii sustin la unison ca politica e o dama de moravuri indoielnice, ceea ce le permite actantilor politici sa renunte la onoare si demnitate fara a fi supusi oprobriului public. Cred ei. In fapt, decontarea se face la urne. Si ei, si noi stim asta, dar mereu ei isi fac iluzii ca nu lor li se va intampla. Ei bine, li se intampla.
"Cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine"! De filosofia lui Kant, de invatatura si educatie, in genere, politicienii fac mare caz pana se vad in functii. Apoi stiinta de carte si bunele maniere nu mai fac doua parale, compromisurile curg garla, fara a fi vorba de negocieri ori de "arta bunei guvernari", ci de pacaleli si combinatii. Fiecare invatand cum se fura closca de pe oua fara sa caraie, vorba lui Nicolae Filimon.
Moralitatea ca scut
Legea morala i-ar fi aparat cel mai bine de capcanele cu hachite ale politicii, le-ar fi asigurat linistea si curajul de a-si aplica eventual programele. Abdi
