■ De când cu stupidul şi dezonorantul "M.C.V”, vârât (voluntar) pe gâtul judecătorilor băştinaşi, îmi repet, asemenea înaintaşului meu la bară, Petre Pandrea, că "Justiţia era oarbă până acum şi avocatul un auxiliar preţios al Justiţiei. Eu mă declar de azi avocat surdo-mut în faţa zeiţei oarbe”. Ar fi o formă de protest împotriva hotărârilor judecătoreşti aberante, care put de la distanţă a viol politic. Citesc adesea decizii penale, în dosarele atent monitorizate de puterea din interior şi de cea din afară, şi mă minunez. Zău, unele par a fi scrise de clonele în robă ale talibanei Andreea Pora.
■ "Mandarinul” de la Periş povesteşte cum se tot adapta, urcând mereu, înainte şi după instaurarea comuniştilor, un magistrat militar. Insul jurase credinţă fiecărui regim perindat la cârma ţării, cu acelaşi entuziasm servil. Prin 1942, la un proces intentat contra unor partizani comunişti, avocatul Pandrea, nemaiputând îndura simulacrul judiciar, îşi depune mandatul în faţa pretoriului prezidat de inevitabilul colonel Petrescu. "Nu accept asemenea justiţie de cazarmă. Nu pun concluzii finale. Puneţi un slăbănog, un avocat din oficiu, la o justiţie cazonă”. "Sunteţi prost crescut !”, îi răspunde judele. "Accept epitetul de proastă creştere, dar nu admit o parodie de justiţie, o justiţie de cazarmă”.
După vreo cinci ani, cei doi se reîntâlnesc în sala de judecată. Magistratul fusese avansat la gradul de general, pentru "meritul” de a fi condamnat lotul "Tămădău”.
"- Coane Alecule, sunteţi un judecător nemuritor.
Şi dumneavoastră, un avocat fără moarte, fără frică şi fără reproş, coane Petrake.
Şi-au dat mâinile.
Ce puteau face ?
Tranzacţionau în suportarea reciprocă. Avocatul pleda în a patra dictatură şi generalul împărţea la fel justiţia supremă ideologică în Valahia, fiindcă politicienii sunt laşi şi nu hotărăsc prin Parlament şi pri
