Anul trecut, mii de locuri au rămas neocupate în universitățile de stat. În plină reformă a sistemului, decanii au promis repararea acestei situații absurde. Surpriză. Nu s-a întâmplat nimic.

În 2011, o adevărată furtună s-a produs în sistemul universitar, cireașa de pe tort fiind ierarhizarea universităților și clasificarea programelor de studii. S-a vorbit atunci de eficientizarea mult-așteptată a sistemului, în primul rând prin eliminarea programelor de studii care nu-și mai găseau căutare și prin fuziunea anumitor universități. Câteva instituții importante și-au anunțat rapid intenția de se unifica, cel mai cunoscut exemplu fiind al Universității de Medicină și Farmacie din Timișoara cu Politehnica din același oraș.

Ce s-a întâmplat între timp? Mai nimic. Proiectul de la Timișoara a rămas în suspensie, iar la nivel național, din multitudinea de inițiative în acest sens, s-a concretizat doar una, Universitatea de Nord din Baia Mare fiind „înghițită“ de Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. În privința liniilor de studiu, se pare că senatele universitare nu au avut inima de a renunța la prea multe, în ciuda unor evidente neconcordanțe cu cererea scăzută. Potrivit datelor Ministerului Educației, doar 40 de specializări se află în lichidare în momentul de față, din cele circa o mie existente la nivel național (potrivit unei estimări Capital).

În așteptarea vremurilor mai bune

„Nu ne-am ocupat locurile nici anul trecut, nici acum doi ani“, spune aparent relaxat decanul unei facultăți de matematică (din cadrul unei universități mari, nu de la Reșița sau Petroșani). „Dar nici nu-mi trece prin cap să renunț la vreunul dintre departamente. Cine știe, poate anul acesta o să fie cerere mai mare.“ Un exemplu de la polul opus: deși Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași este clasată în prima grupă valorică a instituțiilor de învățămâ