Cald… O căldură de tropăie musca în căutarea loviturii pliciului. Totul se derulează alene, ca într-un reuşit film mut de atâta vorbă goală.
Într-un coafor uitat prin Capitala cu iarba nerasă “rulează" un televizor. Coafezele cască. Îşi pilesc unghiile. Şi cască. Îşi mai aranjează bretonul. Mai bârfesc câte ceva cu o fată care freacă atât de alene podeaua, încât ceasului din perete i-a rămas ora necoafată.
Mai intră câte o doamnă ori domnişoară, coafezele ies din amorţeală, aranjează clientele, şi apoi…iarăşi cască. Până vine şefa. Şi dă drumul la televizor. Atmosfera se animă.
“De ce n-aţi dat drumu până acu?", întreabă şefa. Se subînţelege că la televizor, că doar nu la duş. “Nu ne-am gândit, şefa". Logic…Şefa butonează.."Aici!", aproape că urlă coafezele. “Aici" înseamnă nu contează pe ce post tv, ideea e că “aici", adică pe acest post tv, Cãtãlin Botezatu a convins (a convins în reluare, căci emisiunea este, bineînţeles în reluare) o fată să se tundã pe loc cu un briceag!
De-abia acum înţelegem că Bote este, în secret, idolul coafezelor, deoarece fetele acestea, de la coaforul acesta, n-ar fi reuşit performanţa lui, adică să tundă prin puterea minţii!
“Da ce vă uitaţi la fundul lui_", întreabă şefa. “E drăguţ", îndrăzneşte una dintre fete. “O fi drăguţ, dar e degeaba…". “De ce şefa?". “Parcă voi n-aţi şti…", spune şefa cu subînţeles. “Săracu", i se face milă unei fete din personal. “Vai de fundul lui", oftează pedichiurista. În timp ce Bote convinge în continuare la tunsul cu briceagul pe postul tv, fatalitate, în fundul curţii din spate a coaforului un nene taie un copac. Cu toporul.
