(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 73, iun 2012)
"Cu vagabonzii nu prea ştim ce să facem. Şi e bine că e aşa." Aceasta ar putea fi concluzia întîlnirilor provocate de ICR Paris şi Centrul Naţional al Cărţii între 11 scriitori români şi francezi, seduşi de ideea de a dialoga în jurul temei "vagabondajului literar", la Salonul cărţii de la Paris, ediţia din 2012. Subiect ameţitor de vast şi tocmai de aceea promiţător.
L-au disecat, aducînd valenţe şi filoane nebănuite, Gabriela Adameşteanu, Ioana Bot, Letiţia Ilea, Ion Manolescu, Răzvan Rădulescu, Matei Vişniec împreună cu Maylis de Kerangal, Bertrand Badiou şi Michel Le Bris, în cadrul a două mese rotunde, una moderată de Valérie Cadet, critic literar, cea de a doua - de Jean Mattern, scriitor şi editor. În sala "Nota Bene" a Salon du livre - inima literară a Parisului care, o dată pe an, are ambiţia de a lua pulsul editorial al lumii -, am petrecut o după-amiază de sîmbătă, 17 martie, de intense "rătăciri" culturale, aşa cum o legitimează o posibilă definiţie a scriitorului (una care sună mai bine în franceză decît în româneşte): "vagabond d'esprit, ermite de l'écrit."
Plecînd de la opera şi destinul scriitorului-vagabond Panait Istrati ca pretext pentru discuţii, participanţii au declinat dimensiuni inedite ale temei, printre care: spiritul nomad în BD (Ion Manolescu), filonul literar al imigrării (Gabriela Adameşteanu), experienţa expatrierii (Matei Vişniec), peregrinările poetului Paul Celan (Bertrand Badiou), vocaţia ficţională a călătoriei (Maylis de Kerangal), rătăcirile fertile ale scriitorului Robert Louis Stevenson (Michel Le Bris), vagabondajul "din fotoliu" al lui Radu Cosaşu (Ioana Bot), riscurile călătoriei între diferite genuri ale scrisului (Răzvan Rădulescu), poetul - un etern vagabond (Letiţia Ilea). Dacă s-a degajat un numitor comun al acestor voci şi teme (prea) distincte,
