Este o diferenta uriasa de abordare din partea lui Victor Ponta. De unde imediat dupa izbucnirea scandalului legat plagiatul tezei de doctorat, premierul recunoastea sfiit ca un student ca e posibil sa nu fi respectat intru totul regulilele academice, dar nu se pune problema demisiei, astazi in fata jurnalistilor de afara Ponta a trebuit sa ofere alt raspuns. Chiar nu aveam cum sa le spuna si alora tot “sunt gata sa renunt si la titlul de doctor, daca e cazul”.
Daca e cazul! Pai ar cam fi, daca e sa ne raportam la regulile academice, singurele dupa care ne putem ghida cat de cat in problema asta. Pentru ca acelasi Ponta recunostea tot atunci ca “singurul repros care mi se poate aduce este faptul ca nu am pus in subsolul paginii autorul, ci l-am pus la sfarsit, ca bibliografie. Daca aceasta este o greseala, sunt gata sa mi-o asum si sa platesc pentru ea, bineinteles”.
Acum, orice student care a muncit singur la teza de licenta stie ca a o astfel de explicatie e pur si simplu o prostie. O minciuna. Nu exista bibliografie generala si nu exista citare a unui autor fara note (fie de subsol, fie la sfarsitul fiecarui capitol, ori la final, dar tot sub forma de note. Fie ca e vorba de citat sau parafrazare). Iar regulile in acest domeniu sunt atat de stricte, incat pana si istoricul religiilor Mircea Eliade, cunoscut pentru bibliografia exhaustiva si in exces din cartile sale, a fost acuzat de catre unii ca ar fi citat autori pe care nu i-a citit (complet sau chiar deloc). Asadar poti fi acuzat si ca i-ai citat corect, dar nu i-ai citit, pentru ca nu rezulta astfel din parcurgerea cartii….
Pe teritoriu asta atat de riguros si extrem de bine cuantificabil, vine Victor Ponta ca o floare si ne spune ca daca e vreo problema, el renunta la titlu. Dar Ponta stia ca daca ofera raspunsul asta jurnalistilor de la El Pais si-ar fi dat foc la imagine. Si ma intreb
