PORNIND DE LA FRAGMENTE DE AZI
DE MĂRIMEA UNUI PAS,
AM REDESCOPERIT GAURA
DIN MIJLOCUL UNEI LEGI MAI VECHI
● Doar aşa, ca să vă faceţi o idee, cîteva subiecte date la examenul de maturitate 2012 în Italia (la licee cu diverse specializări; subiectele erau la alegere): analiza unui text de Eugenio Montale („Cum să-ţi omori timpul“); redactarea unui eseu pe tema „Hannah Arendt şi exterminarea evreilor“, pornind de la un fragment din Banalitatea răului; redactarea unui eseu cu tema „labirintul“, pornind de la fragmente din Ariosto, Picasso, Borges, Pollock, Calvino şi Umberto Eco; redactarea unui eseu cu tema „Criza şi tinerii“, pornind de la un editorial din Corriere della Sera şi de la un articol despre moartea lui Steve Jobs; redactarea unui eseu cu tema „Responsabilitatea ştiinţei şi a tehnologiei“; redactarea unui eseu cu tema „Aveam douăzeci de ani. Visuri şi stiluri ale noii generaţii“, pornind de la fraza lui Paul Nizan: „Aveam douăzeci de ani. Nu voi permite nimănui să spună că este cea mai frumoasă vîrstă a vieţii“. 41% din absolvenţi au ales subiectul despre criză, 21% pe cel despre vîrsta de 20 de ani, 14% pe cel despre responsabilitatea ştiinţei. (M. V.)
● „Umorul e de dreapta“, spuneau, prin anii ’80, marxiştii germani, referindu-se mai ales la bancurile (de fapt, la cei care rîdeau de ele) despre alienare, exploatare şi imperialism. Stîngiştii germani din ziua de azi nu se revendică de la marxiştii de alaltăieri. Dar au moştenit ceva din atitudinea lor foarte serioasă. De pildă, Anti-Fa (adică: antifasciştii) ar da de pămînt cu orice formă de exprimare a identităţii naţionale. Nu suportă drapelul, detestă orice referinţă la folclorul german, ridică din sprîncene şi îşi astupă urechile cînd se intonează imnul de stat al Germaniei: „Deutschland, Deutschland über alles“. La Campionatul European de fotbal, mici celule Ant
